Acolo unde rămân

Unele legături nu cer nimic, dar schimbă totul.

Uneori mă mir cât de puțin ne trebuie ca să devenim ai cuiva. Nu prin cuvinte, nici prin promisiuni, ci printr-o simplă atingere care ne răstoarnă ordinea lăuntrică. E ca și cum, după ce ai primit pentru prima dată hrana mâinii care nu-ți aparține, nu mai poți uita drumul înapoi. Așa sunt eu: mă leg de oameni cu o rușinoasă sinceritate, ca un animal rătăcit care își găsește adăpostul într-o privire.