De câte ori
Cu nebunia adolescenței, în pragul vârfurilor cărunte.
De câte ori au să-mi mai alunece gândurile în prăpastia dorului de tine?
De câte ori am strigat numele tău, încercând să domin liniștea apăsătoare dintre noi…
De câte ori ți-am mângâiat imaginea chipului cu sufletul…
Ești o permanență a vieții mele sufletești, ce-mi rostogolește gândurile în adâncimi fără dimensiune.
Te iubesc cu nebunia adolescenței, în pragul vârfurilor cărunte.
