Ea
Am privit, apoi, refugiul. Lumea ta…
M-am născut într-o seara geroasă, binecuvîntată de o zodie cu mult noroc și puțină magie. Am avut o copilărie fericită: am desenat case cu flori la ferestre, am învățat că pomii sunt verzi, că nici o frunză nu e albastră, că fetițele poartă roz, iar norii sunt întotdeauna gri. Cel mai bun desenam în contur. Am avut bicicletă care îmi oferea senzația de libertate. Am iubit prima dată și am uitat. Am crescut, am învățat să mă implic într-un sentiment. Am fost iubită și nu am uitat. Am descoperit cuvinte care m-au ajutat să-mi ascund gîndurile. Am citit, am muncit și am construit refugii. Lumea mea.
Apoi, ai apărut tu. Am înțeles, atunci, rostul puținului de magie. Am văzut culoarea în zborul floral al unui fluture. Am desenat din interior, dincolo de contur. Am trăit libertatea de a nu-mi mai aparține mie însămi. M-am dăruit unui sentiment mai puternic decat iubirea. M-am străduit să fiu un răspuns irepetabil. Am învățat logica amintirilor în fragmente și farmecul casant al tristeții. Am privit, apoi, refugiul. Lumea ta…"
Ea
M-am născut între ieri și azi, obligată să trădez cerul libertății pentru fluiditatea apelor. Am construit refugii pentru a putea respira liber când mă întorc din apele adânci unde lumea e gri iar albul se amestecă cu negrul fără să se contopească. Doar cea mai curajoasă lumină poate răzbate până acolo, iar prețul este renunțarea la culori. Unii le spun tenebre, eu le spun istorie scrisă în viu pentru că dacă vrei să scrii ceva și să rămână aceeași dar nu la fel, nu scrii în piatră și nici pe hârtie, ci scrii în viu, cu patru litere. Două cifre pot substitui pentru o perioadă patru litere, însă doar patru litere împreună cu aceleași patru litere, (similare dar nu la fel), pot scrie povestea mai departe. Magia adevărată dezvăluie fondul în formă până când El capătă contur.