Iubire, mi-e frig

Nu de vreme.De tine atunci când nu ești.

Nu e frigul iernii, ci acela mai greu, care vine din lipsa unui om. Frigul care nu ține de vreme, ci de absență. De spațiul gol lăsat de cineva care ar fi trebuit să fie acolo și n-a fost.

Sunt friguri pe care nu le poți birui cu haine, cu rațiuni sau cu demnitate. Le duci în tine, discret, ca pe o vină nenumită. Și cu cât încerci mai mult să pari întreg, cu atât ele se așază mai adânc. Pentru că nu sunt despre slăbiciune, ci despre adevăr.

„Mi-e frig” nu e o cerere.
E o mărturisire.