Pentru ce?
Între a iubi și a te ruga nu există hotar
Marea tace, dar în mine se ridică mereu valurile tale. Nu mai știu când ai devenit respirația mea, nici când am început să-ți port numele ca pe o rugăciune. Știu doar că, de fiecare dată când mă gândesc la tine, ceva se așază în mine și ceva se tulbură în același timp, ca o mare care nu-și găsește țărmul.
